Consiliul raional Călăraşi

Cînd rostesc cuvîntul "bătrîn", în minte îmi apare imaginea unei persoane cu părul alb, puţin îndoită de spate, sprijinindu-se într-un baston şi privindu-i pe cei din jur, cînd întrebător, cînd pierdut pe gînduri, cînd blînd şi mîngîietor, cînd aspru şi împăcat cu soarta. Ca oricare categorie socială şi bătrînii sînt de mai multe feluri. O clasificare subiectivă ar fi după modul de viaţă şi locul unde trăiesc, la oraş sau la ţară. O alta, după cît de şcoliţi sînt, alta după cît de bolnavi... Avînd bunici la ţară, îmi este foarte uşor să vorbesc despre cei care locuiesc acolo. Şi apoi, îi întîlneşti atît de des, încît e imposibil să nu-i vezi. Bătrînii de la sate sînt dintre cei mai activi! Se trezesc dimineaţă, robotesc pînă seara, cînd, parcă prea devreme, se bucură de o meritată odihnă. Nu înainte de a se aşeza pe prispă şi de a scruta cerul cu privirea. Ei au acel dar înnăscut de a spune poveşti nepoţilor, de a vorbi animalelor. Ei sînt imaginea vie a bunicilor despre care scria Delavrancea. Ei sînt cei care te fac să-l crezi pe Blaga: "Veşnicia s-a născut la sat!" Este la sat o luptă cu viaţa, care-i face pe bătrîni să fie mai puternici, mai vrednici, mai răzbătători şi mai optimişti. Doar timpurile din urmă pare că i-au mai schimbat şi pe ei, zdruncinîndu-le liniştea cu o luptă pentru o bucată de pămînt, cu un bufet pus în cale, cu lungi campanii electorale.